miércoles, 16 de septiembre de 2020

Două zile de muncă (din vreo mie două sute)

Comunitatea mea virtuală (lista mea de prieteni, cum se spune) este ca o localitate cu vreo nouă sute de locuitori.

Mult mai mică decât localitatea mea de baștină (care numară un pic mai mult de 2000 de locuitori).

Dar, ca în orice sat, chiar dacă nu ești prieten la cataramă cu tot satul, "bună ziua" pe drum (ca un om civilizat) e normal să îți dai unul-altuia.

"Normal" nu înseamnă "obligatoriu", așa că cine nu vrea să dea, să nu dea.

Un coleg din lista mea de prieteni, vazând albumul cu poze de la mine din sat pe care tocmai l-am publicat (sub denumirea de "Locurile care nu se văd, se uită") mi-a zis că i-ar place să mă vadă facând albume și cu imagini de prin Spania, ca să vadă și cei ce nu ajung pe-aici din lucrurile de pe aici.

martes, 1 de septiembre de 2020

Teren fiscal

Revenit lângă tastatura calculatorului meu după mai bine de 10 zile de insurmontabilă distanță între mine și el, începusem să scriu o postare într-o pagina mea de Facebook, dedicată interrelaționării mele cu colegii mei de organizație locală, organizație locală a Partidului Popular de Paterna (Spania). Și mi-am adus aminte că mă întrebasem pe avion dacă or exista pe internet, referiri la conceptul "okupas", "ocupă", "ocupant", etc.

Și chiar mi-a ieșit de prin măruntaiele Internetului (cu ajutorul formulei de căutare introdusă de mine), articolul "Ocupante", pe secțiunea în limba spaniolă a enciclopediei colaborative cea numită Wikipedia, articol care nu dispune până la acest moment, și de versiune în limba română.

Nu cu mult timp în urmă, făcusem niște traduceri relaționate cu comunismul și cu colectivizarea la români, văzute ca prin "binoclu" tocmai de la spanioli, și undeva, ceva, mi-a atras atenția asupra faptului că și atunci, ca și acum, lumea era refractară la corecta fiscalizare a loturilor.

Dar... prea multă vorbă.

Idea-mi era să dau de veste conaționalilor mei că, nu știu în alte limbi dar, cel puțin în spaniolă, există un articol care se numește "Tierra fiscal" (Teren fiscal) și cărui articol mi-aș dori să îmi permită timpul să îi fac o proprie traducere, la locul său, în Wikipedia, sau dacă nu, măcar pe ciornele/maculatoarele mele... proprietate personală.

domingo, 9 de agosto de 2020

Eu. Născut la țară, prin anii 50-60

Eu am înțeles dintotdeauna viața ca pe un lung parcurs în caravană, de la un loc în care te afli spre un loc în care nu te-ai mai aflat, într-un mod destul de asemănător modului ilustrat de filmul The Big Trail (care a avut printre protagoniștii principali pe John Wayne), prin anii 1930). 

Nu știu data când s-a născut vreunul dintre strabunicii mei (nu am apucat să văd în viață decât o străbunică), dar știu despre bunici de-ai mei că s-au născut prin 1902/1905, părinții mi s-au născut prin 1935/1936, eu cu sotia ne-am născut prin 1959/1962, copii noștri s-au născut prin 1986/1991, iar nepoții noștri prin 2015/2018.

Cinci predări/preluări de ștafetă, cel puțin până acum. Am vazut la fata sase generatii din arborele meu genealogic, iar daca mai am rabdare vreo 25 de ani, as ajunge sa o vad la fata si pe a saptea.

Socotind "o secundă/un pas" (și "un pas/1m) și socotind că omul (tot omul care e om) ar merge 8 ore, 8 ore s-ar gospodări (spălat, călcat, bucătărit, preparat pentru următorul asalt) și 8 ore ar dormi, ar însemna că un nucleu familial ar avansa (pe un imaginar "drum al Vieții) 28 km pe zi. Asta în condiții normale, când nu te faultează bandiți de din afara sau de dinlăuntrul caravanei cu care te deplasezi. 


Pentru că... întotdeauna asa e, nu te țin de tricou (cum se zice în fotbal), doar adversarii ("adversarii declarați"), ci te țin de tricou și foarte mulți dintre "adversarii ne-declarați", dintre cei care, cel puțin în teorie, îți sunt "colegi de echipă"... îți sunt "coechipieri".

Dacă ai ghinionul să te naști într-o lume în care cleptocrația se simte la ea acasă, și tu nu ești prin structura ta, un cleptocrat... ai pus-o de mămăligă.

Ma rog, in lung-metrajul asta care a început in minutul 190206010000, eu am intrat in scenariu in 195912291600, iar acum ne aflam la minutul 202008091601.

Altfel  spus "pelicula mea" masoară 118 ani, 2 luni, 8 zile iar eu nu am fost contemporan cu primii 57 ani, 6 luni, 28 zile din aceasta istorie, perioadă de 57 de ani despre care mi s-au spus tot felul de povești (vrute și nevrute), povesti despre care (la această vreme în care am la îndemână această magnifică unealtă denumită internet), dacă sapi (ca în foraj) suficient de adânc, poți afla și singur "combustibilul" care iți asigură ție însuți, mai mult decât necesara ție combustie, combustie fără de care nu poți avansa (cu efectivitate) spre mai departe.

Strabunicii, bunicii si parintii mei au strabatut perioade istorice tulburi. Copil fiind, mi-a placut Istoria. (desi Geografia imi placea mai mult decat Istoria), Nici prin minte nu-mi trecea pe atunci (pe la 10 - 12 ani ai mei, sa pun la indoiala informatiile istorice pe care le gaseam prin manuale. Eu citeam multa "lectura suplimentara", multa "literatura universala", dar se vede ca cenzura isi facea treaba, pentru ca in ciuda apetitului meu de lectura, nu prea am gasit prin bibliotecile la care aveam acces, literatura care sa contrazica informatie pe care o primeam in scoala. Profesarea aproape de 30 de ani a meseriei de sofer, m-a invatat ca... simultan cu atenta supraveghere a... drumului spre inainte (spre "timpul viitor"), nu trebuie sa scapi din ochi nici o clipa oglinzile retrovizoare (avand tot timpul sub control, trecutul.

De aproape douazeci de ani traiesc (de voie, de nevoie) in lumea limbii spaniole, si am ajuns sa citesc multa literatura (mai mult sau mai putin istorica) care se cam contrazice cu multe dintre datele pe care le acumulasem eu, sau, chiar daca sunt situatii in care nu se contrazice, cel putin mai ofera si o alta perspectiva.

Am inceput "mobilarea" unei Istorii a Romaniei, vazuta din Spania, si dau veste si pe acest canal (arunc sticla cu acest mesaj in oceanul numit Internet si, cine stie, vreun gasitor va fi curios sa vada ce cuprinde). Deocamdata... cuprinde mai mult titlurile a diverse articole, care merita (in opinia mea) sa le acord atentia de a le traduce din spaniola in romana.

Eu m-am nascut si am crescut in lumea satului, si desi valurile vietii m-au purtat in tot  soiul de directii, empatia pentru lumea satului nu m-a parasit niciodata. incercand eu din orice pozitie, din orice situatie, sa fiu util lumii satului, si mie deodata cu ea. Asa ca... lectura utila, stimate cititor. 







domingo, 5 de julio de 2020

Statul de Drept, sau Stat de drept?

Mă întreabă feisbucul la ce mă gândesc.
Păi, la ce să mă gândesc, măi feisbucule?
Mă gândesc că iată, tot eu, cel aflat în puț, trebuie să ajut celor de pe mal, să... se scoată la mal.
Nasol pentru mine dar... c'est la vie 🙂
............
Azi (în 2020) am băgat în traducere (eu, un nenea șoferu, că restul lumii are treabă) din spaniolă în română, articolul enciclopedic din limba spaniolă... "Estado de derecho"
Ce să fie... ce să fie... ciudățenia asta?
Păi mai nimic, o simplă expresie pe care orice român o are la "deștul" cel mic, o expresie cu care orice roman își umple gura când poftește.

viernes, 3 de julio de 2020

Partidele politice sunt vehicule publice, nu vehicule private

Văd din când în când lume vorbindu-se despre PMP ca despre un partid care ar apartine celor ce au prins (ca la avion, ca la autobuz, tramvai sau troleibuz) sa se urce in el.
Am vazut vorbe de genul:
"Toată ziua va plângeți de partidele mari, dar când apare un partid nou și cu oameni fără cusur, va luați de Traian Băsescu și Elena Udrea. Ce funcție mai are Traian Băsescu în PMP? Câți ani sunt de când Elena Udrea nu mai face parte din PMP? Dar o țineți una și buna cu trecutul, indiferent de oamenii care fac cinste PMP. Sa va spun ceva. Mie nu - mi este rușine nici cu aceștia doi, văzând ce calamități sunt prin PSD și prin alte partide".

martes, 30 de junio de 2020

Drepturile Omului, cea mai sfântă scriptură

Am terminat de tradus, și voi da publicării, unul dintre miile de articole enciclopedice care au versiune în alte limbi dar nu și în limba română.
Este vorba despre articolul pe care în lumea limbii spaniole l-am întâlnit sub denumirea de "Libro sagrado".
Acestui articol i-am făurit mai întâi o versiune bilingvă într-o aceeași pagină (vezi articolul bilingv "Sfântă scriptură/Libro sagrado) și abia mai apoi voi proceda la publicarea articolului "Slântă scriptură" ca versiune corespondentă a articolelor: Religious text (en), Libro sagrado (es), și altele.
Deocamdată, la acest moment cand scriu textul in acest blog, neexistant publicat articolul "Sfanta scriptura" nu exista, logic vorbind, link catre acea pagina.
Imediat ce voi publica insa, va exista, si il voi adauga si eu aici.
Logic, nimic nu exista mai inainte de a se naste.


Deocamdată, la acest moment când scriu textul în acest blog, neexistând publicat articolul "Sfântă  scriptură" nu există, logic vorbind, nici link către acea pagină.
Va exista însă, imediat ce voi publica, si atunci îl voi adăuga și eu, pe-aici.
Logic, nimic nu există mai înainte de a se naște.
În acest articol sunt rememorate principalele credințe ale Lumii.
Toate, în afară de una.
Fiecare am are (din partea mea) libertatea de a considera ceea ce el consideră că trebuie considerat și atunci, pe principiul reciprocității, și eu am același drept.
Drept urmare eu consider că cea mai considerantă credință, cel mai considerant crez, este credinta în acel pachet de Drepturi Umane, promulgat și publicat (dat publicității), la 10 decembrie 1948 prin  intermediul a ceea ce cunoastem drept: "Declarația Universala a Drepturilor Omului".
Tendința anumitor oameni de a acorda mai multă considerație lucrurilor abstracte decât celor concrete, de a acorda mai multă considerație irealului decât realului, de a acorda mai multa considerație impalpabilului decât palpabilului, nu este o tendință nouă ci străveche, și e normal să fie așa pentru că lumea, în istoria ei, vine dinspre ne-cunoaștere spre cunoaștere, și nu altfel.


Multi dintre ateii cu care am încrucișat cuvinte, m-au gratulat cu considerația de "religios", iar religioșii cu aceea de "ateu".

Nici unul dintre ei nu se înșeală 100% ci doar câte 50% pentru că eu tot timpul m-am regăsit la jumătatea distanței dintre "Polul Există" și "Polul Nu-Există", un fel de "linie a ecuatorului care spune ca "Dumnezeu este".
Din punctul meu de vedere, Dumnezeu este tot una cu Universul, univers din care venim cu toţii şi în care ne întoarcem cu toţii.
Eu nu spun altceva decat ceea ce spunea Cratylos cu vreo 2.500 de ani in urma, si anume ca "omului i-ar fi cel mai in beneficiu sa acorde consideratie la ceea ce poate indica cu al sau aratator.

Ca o concluzie, eu consider Carta Drepturilor Universala (se subintelege ca... ale fiintei umane, ale omului), este o colectare de date, o extragere a tot ce este mai bun din anterioarele sfinte scrieri, si condensarea lor in doar treizeci de articole.

Va urma!

De acelasi autor, in editie bilingva: Sfântă scriptură / Libro sagrado.

(03.07.2020_02.54, este ora la care am reusit sa dau "bun de tipar" nou-nascutului articol in limba romana "Sfântă scriptură - Wikipedia").

PS. A nu se confunda "Sfântă scriptură"  cu "Sfânta scriptură".

P.S. adaugat la 23.01.2022. Unul dintre cenzorii de pe sectiunea in limba romana a Wikipedia, a eliminat "corpul" traducerii facute de mine (sub titulatura de "Sfanta Scriptura") si in care era vorba despre cele mai raspandite religii de pe glob, dar a pastrat tilul, atribuind paginii directionarea automata articolul "Biblia" 

martes, 23 de junio de 2020

Scrisoarea unui român de la baza piramidei către Organizația Națiunilor Unite

Stimată Organizație a Națiunilor Unite,

Numele meu este Ion Adrian Iordache, sunt un român emigrat în Spania din 2003 și, deși în teorie, din 2007, am rămas în afara statutului juridic de emigrant (devenind țara mea natală, membru al UE), în practică statutul meu de emigrant. continuă încă.
Eu nu sunt altceva decât ... un simplu lucrător (camioner/șofer de autobuz) și, deși am mulți ani de când am remarcat această dovadă de profund dezinteres din partea autorităților române, am tot sperat că lucrurile vor fi remediate, că vor fi remediate de persoane calificate și autorizate pentru astfel de chestiuni.
Cred eu că acest text en limba română de site-ul oficial al ONU dedicat subiectului numit Drepturile Omului, este accesat atât de președinții României (fiecare la rândul lui), de primii miniștri, de miniștri, de parlamentari, de către membri ai celor trei puteri din stat, de către cei care alcătuiesc lumea juridică națională (judecătoriavocațijurisconsulțialți licențiați), de profesori de diferite grade și domenii diferite, de diferiți membri ai celei de-a patra puteri din Stat (jurnaliști , creatori de opinie etc.) și mi se pare ceva foarte ne-la-locul său faptul că din 1993 și până azi nu s-a făcut nimic pentru corectarea textului (scris cu ortografia folosita în limba română înainte de 1993) și pentru actualizarea la scrierea românească legitimată din punct de vedere gramatical, de aproximativ 27 de ani.